Sudare cu electrod învelit (MMA)

Sudarea SMAW[[glossary:schweissen|]] — oficial sudare manuală cu electrod învelit[[glossary:stabelektrodenschweissen|]] — este probabil cel mai robust procedeu care există. Arcul[[glossary:lichtbogen|]] arde între un electrod consumabil[[glossary:stabelektrode|]] și piesa de lucru. Electrodul se topește și devine el însuși cordonul.

Secretul stă în înveliș[[glossary:elektrodenumhuellung|]]: acesta arde la sudare[[glossary:schweissen|]], generează un gaz protector și formează o zgură[[glossary:schlacke|]] care acoperă cordonul care se răcește. Exact de aceea SMAW funcționează și afară, la vânt și intemperii — nu ai nevoie de gaz de protecție[[glossary:schutzgas|]] separat. Asta îl face clasic pentru șantier, montaj și reparații.

Învelișul determină proprietățile — trei tipuri trebuie să le cunoști:

• Bazic[[glossary:basische-stabelektrode|]]: Cordonuri cu conținut scăzut de hidrogen, tenace, cu energie mare de impact la încercarea Charpy. Prima alegere pentru componente portante, table groase și temperaturi joase. Dezavantaj: sensibil la umiditate (recalibrează electrozii!) și zgură mai tenace.

• Rutil[[glossary:rutile-stabelektrode|]]: Se aprinde ușor, sudează cu puține stropi, zgura se desprinde aproape singură. Tipul cel mai plăcut pentru meșteșug și table subțiri.

• Celulozic[[glossary:cellulose-stabelektrode|]]: Penetrare adâncă, randament mare de topire — clasic pentru rădăcină la conducte („cordon vertical în jos").

Ce dezvăluie codul de pe electrod

Fiecare electrod cu bagnet are un marcaj standard conform DIN EN ISO 2560 — și se citește ca o fișă de identificare. De exemplu „E 42 5 B": E înseamnă electrod cu bagnet, 42 pentru limita de curgere[[glossary:streckgrenze|]] (420 MPa), 5 pentru energia minimă de impact la −30 °C (5 = 47 Jouli), B pentru înveliș bazic. Astfel vezi dintr-o privire dacă electrodul se potrivește piesei tale — fără fișa tehnică.

Diametrul electrodului și intensitatea curentului

Și aici: electrod mai gros = curent mai mare = mai multă energie și randament de topire. Ca valori orientative:

• 2,0 mm: aprox. 50–90 A — table subțiri, tablă fină.

• 2,5 mm: aprox. 70–120 A — standardul în atelier.

• 3,2 mm: aprox. 110–160 A — table medii.

• 4,0 mm: aprox. 140–200 A — table groase, straturi în V.

• 5,0 mm: aprox. 180–260 A — secțiuni groase, straturi de umplere.

Curent prea mare stropește și arde prin, prea mic lipește electrodul. Regula empirică „30–50 A pe milimetru diametru de electrod" ajută ca punct de plecare.

Polaritate

Electrozii bazici și celulozici merg de obicei pe curent continuu cu electrodul la plus (DC+); cei rutilici, în funcție de tip, pe curent continuu sau alternativ. Marcajul producătorului de pe electrod indică polaritatea permisă — respectă-l, altfel stropește și penetrarea nu e corectă.

Umiditatea este ucigașul tăcut

Electrozii bazici absorb apă din aer. La sudare[[glossary:schweissen|]], această apă se descompune în arc[[glossary:lichtbogen|]] în hidrogen — care migrează în metalul depus[[glossary:schweissgut|]] și îl face fragil: clasicele fisuri la rece[[glossary:kaltriss|]]. De aceea: depozitează electrozii bazici uscat și, la suspiciune, recalibrează[[glossary:elektroden-ruecktrocknung|]]. Un electrod bazic umed este cea mai frecventă cauză a cordonurilor fisurate în exterior.

Marele avantaj: simplitate și robustețe. Un aparat de sudură, un cablu, un electrod — nu ai nevoie de mai mult. Fără gaz, fără bobină, fără răcire. Sudează în aproape orice poziție de sudare[[glossary:schweissposition|]] și aproape pe orice vreme.

Dezavantajele: este lent (schimbi electrodul, îndepărtezi zgura), produce mai mulți stropi și fum, iar zgura trebuie îndepărtată curat după fiecare strat — altfel apar incluziuni de zgură[[glossary:schlackeneinschluss|]].

Aplicații tipice: montaj în construcții metalice, balustrade, reparații, rădăcină la conducte și peste tot unde e dur și incomod.