Oțeluri pulvermetalurgice (PM)
Construit din pulbere în loc de topit: structură uniformă, fără , mai multă
AI generated Oțelurile pulvermetalurgice nu sunt topite în stare lichidă, ci compactate din pulbere metalică și consolidate la cald. Astfel rezultă o structură fină și uniformă, cu carburi fin distribuite – la aceeași , ele sunt adesea mai tenace decât oțelurile topite. La , totuși, se comportă ca oțelurile de scule înalt aliate .
La un oțel normal, torni topitura într-o lingotieră și o lași să se solidifice încet. Exact aici apare o problemă pe care metalurgia pulberilor o ocolește: . La solidificarea lentă, elementele de aliere – mai ales și formatorii de carburi – migrează și se adună neuniform. Se formează cuiburi grosiere de carburi, iar proprietățile variază de la o zonă la alta.
(PM) merge pe drum invers. Oțelul nu este turnat ca bloc, ci atomizat în pulbere fină – fiecare granule de pulbere se solidifică aproape instantaneu. Pulberea este apoi umplută într-o formă și consolidată sub presiune și căldură ridicate, de obicei prin sau prin . Deoarece fiecare granule s-a solidificat fulgerător, topitura nu are timp să segrege. Rezultatul este o structură uniformă peste tot: carburi fine, distribuite uniform, în loc de cuiburi grosiere.
Și exact asta este ideea cu oțelurile PM: la aceeași , sunt mai tenace și mai uniforme în comportament. Un oțel elaborat cu mult sau formează carburi grosiere care acționează ca puncte de rupere. Oțelul PM distribuie aceleași carburi fin în structură – rămâne, dar crește simțitor. De aceea, oțelurile PM sunt folosite acolo unde o sculă trebuie să fie simultan dură și rezistentă la șoc: în scule de ștanțare și forfecare, freze, burghie, forme pentru materiale plastice și cuțite bune.
Se disting două familii principale. Oțelurile rapide pulvermetalurgice – de exemplu și – își păstrează tăișul chiar și la roșu și folosesc la . Oțelurile pulvermetalurgice – de exemplu CPM 3V sau Vanadis 30 – combină ridicată cu extraordinară pentru solicitări de șoc și forfecare. Ambele familii sunt strâns înrudite cu oțelurile clasice , dar fabricate pulvermetalurgic.
La , trebuie să fii sincer: oțelurile PM sunt printre cele mai grele cazuri de sudat. Motivul stă în . Acolo structura nu se topește, dar devine atât de fierbinte încât carburile fin distribuite se îngroașă și se regrupează – exact avantajul pentru care ai cumpărat oțelul PM, finețea granulației, se pierde acolo. În plus, structura sinterizată sau compactată prin HIP reacționează sensibil la încălzirea și răcirea rapidă din timpul . Consecințele sunt risc ridicat de fisurare și o ZIT vizibil mai moale sau mai fragilă decât . Sudarea de reparație a sculelor PM este deci întotdeauna un risc – adesea înlocuirea componentei rămâne soluția mai sinceră.