Zonele cusăturii sudate
, și — trei zone, trei structuri
AI generated O sudură nu este niciodată omogenă. Este formată din trei zone: topit, () și neatins. este aproape întotdeauna punctul slab — aici granulația se îngroașă, aici se formează , aici crapă cusăturile. Cine cunoaște zonele, verifică în locul potrivit.
Când te uiți la o cusătură, vezi un metal. În realitate, sunt trei zone diferite, fiecare cu structura și slăbiciunea ei. Doar cine le distinge, înțelege unde cedează cu adevărat o cusătură.
Zona 1: . Aceasta este zona topită din și . Are o structură tipică de turnare — cristale columnare groase, crescute spre centru, cu în mijloc. Proprietățile le controlezi prin materialul de adaos (vezi calculatorul pentru materiale de adaos).
Zona 2: (). Aceasta este imediat lângă cusătură, care nu s-a topit, dar a fost puternic încălzit — în funcție de distanța față de cusătură, între 500 °C și peste 1100 °C. În se petrece adevăratul drama:
• Zona cu granulație grosieră (lângă linia de topire, peste 1100 °C): Granulația a crescut masiv. Granulația grosieră este mai dură, mai fragilă și mai predispusă la fisuri — aici se formează cel mai ușor la răcirea rapidă.
• Zona cu granulație fină (în jur de 900 °C): Oțelul a fost re-transformat și reformat cu granulație fină — adesea cea mai bună zonă, cea mai tenace.
• Zona de revenire/înmuiere (sub 723 °C): La oțelurile îmbunătățite, aici tratamentul termic este revenit și oțelul devine mai moale decât restul.
Zona 3: neatins. Își păstrează proprietățile originale.
este aproape întotdeauna punctul slab al îmbinării — nu cusătura în sine. Trei pericole pândesc acolo:
1. prin . Oțelurile cu conținut ridicat de carbon și cele de înaltă rezistență formează în zona cu granulație grosieră sticloasă → . Remediul: și răcire controlată.
2. Creșterea granulației. Cu cât mai multă căldură, cu atât granulația mai grosieră, cu atât mai fragil. Remediul: limitează aportul de căldură, nu sta inutil de mult pe un loc.
3. Înmuierea. La materialele ecruisate sau îmbunătățite, rezistența scade în . Asta se poate rezolva doar prin alegerea materialului sau printr-un tratament ulterior.
De aceea, se face întotdeauna transversal peste toate cele trei zone — , , . Valoarea maximă de duritate din este un criteriu central de recepție, nu din mijlocul cusăturii.