Adaosuri de sudare și selecția lor
De ce care adaos — cele cinci reguli pe care nu ți le spune nicio fișă tehnică
AI generated Adaosul de sudare decide dacă cusătura ta rezistă sau crapă — și totuși selecția abia dacă e explicată curat undeva. Materialul de adaos trebuie să se potrivească cu rezistența, aliajul și condiția de funcționare a materialului de bază. Aici înveți cele cinci reguli cu care alegi mereu sârma, electrodul sau bagheta potrivită.
este piesa pe care o sudezi. este materialul pe care îl aduci — sârmă, baghetă sau electrod. Topite împreună, ambele dau , adică metalul din care este făcută cusătura ta la final. Exact aici e ideea: Cusătura ta nu e nici material de bază pur, nici adaos pur, ci un amestec din ambele.
De aceea nu e suficient să iei „o sârmă inoxidabilă oarecare”. Alegi adaosul astfel încât acest amestec să atingă la final proprietățile de care are nevoie piesa. Pentru asta există cinci reguli.
Regula 1: Rezistența trebuie să se potrivească. Adaosul trebuie să atingă cel puțin (Rm) a materialului de bază, de regulă și . Pentru un nu iei deci un adaos pentru . Excepție este „undermatchen”-ul conștient: la oțelurile cu risc de fisurare, cu carbon ridicat, se ia conștient un adaos mai moale, pentru că descarcă mai bine tensiunile — dar numai dacă structura permite asta.
Regula 2: Aliajul trebuie să țină pasul. Adaosul trebuie să fie cel puțin la fel de aliat ca materialul de bază, altfel cusătura își pierde capacitatea specială. Dacă sudezi un oțel rezistent la coroziune cu o sârmă nealiată, exact cusătura ruginește. Regulă de bază: oțel inoxidabil → adaos inoxidabil, iar la îmbinări mixte (oțel pe inox) alege adaosul mai aliat.
Regula 3: Prezice microstructura. La oțelurile inoxidabile, compoziția decide dacă în cusătură se formează sau — și câteva procente de previn . Asta o calculezi prin : formezi un (din Cr, Mo, Si, Nb) și un (din Ni, C, Mn) și citești în diagramă ce microstructură rezultă. Exact acest calcul îl face automat calculatorul de adaos din studio.
Regula 4: Ține cont de diluție. Arcul electric topește nu doar adaosul, ci și o parte din materialul de bază. Această parte diluează cusătura — . La stratul de rădăcină poate fi până la 40 %. Dacă nu iei asta în calcul, predicția ta de microstructură din Regula 3 nu mai e valabilă.
Regula 5: Condiția de funcționare decide. Același material de bază are nevoie de alt adaos în funcție de utilizare: la rece un , tenace, cu bună; la cald unul rezistent la fluaj; la coroziune unul aliat corespunzător.
Pe lângă asta vin cele patru tipuri de bază de adaos. pentru sudarea / este o sârmă cu secțiune plină. are o umplutură de pulbere care formează zgură și furnizează . pentru sudarea manuală cu electrod învelit aduce cu el — pentru tenacitate, pentru simplitate, pentru pătrunderea rădăcinii. Iar este adusă separat, procedeul funcționează fără înveliș.
Denumirea normată îți spune restul. O sârmă masivă conform DIN EN ISO 14341-A se numește de exemplu „G 42 4 M21 3Si1” — G pentru sârmă masivă, 42 pentru limita de curgere (minimum 420 MPa), M21 pentru (argon + CO₂), 3Si1 pentru aliaj. Electrodii poartă conform DIN EN ISO 2560 marcaje ca „E 42 5 B 4 2 H5”. Cine poate citi aceste coduri vede dintr-o privire dacă adaosul se potrivește — rezistență, , tip de înveliș și valoarea limită de hidrogen.