Timp de răcire
Timpul de răcire este timpul în care materialul depus se răcește de la o temperatură ridicată (de ex. 800 °C) la o valoare mai scăzută (de ex. 500 °C). El influențează formarea durității și structura fazelor oțelului.
Mecanism fizico-chimic
Timpul de răcire se referă la intervalul în care materialul depus își scade temperatura. Acest proces influențează structura atomică a materialului și poate duce la diferite faze, precum martensit sau Austenită.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
O răcire prea rapidă (timp scurt de răcire) poate duce la o structură dură, sensibilă la fisurare (martensit). Aceasta crește rezistența la tracțiune și mărește pericolul de fisuri la rece și fisuri la cald. O răcire prea lentă (timp lung de răcire) poate duce la o structură moale, ductilă (Austenită), ceea ce reduce tenacitatea și rezistența.
Practică de atelier și instrucțiuni
Pentru a asigura un timp optim de răcire, materialul depus ar trebui răcit într-un mediu controlat. Acest lucru se poate realiza prin utilizarea apei de răcire sau a matricelor speciale de răcire. Pentru oțelurile cu conținut ridicat de carbon, un timp de răcire de 5-10 secunde (t8/5) este recomandat pentru a obține o duritate și o tenacitate echilibrate.