Conținutul de oxigen din gazul activ
Conținutul de oxigen din gazul activ determină umectarea și comportamentul de curgere al băii de topitură. 1–8 % O₂ îmbunătățesc suprafața cusăturii și stabilizează arcul. Prea mult oxigen oxidează elementele de aliere, produce incluziuni de oxid și face cusătura fragilă.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Oxigenul este activ la suprafață: scade tensiunea superficială a oțelului lichid. Astfel, baia de sudură udă mai bine și curge mai plat. Arcul arde mai liniștit, transferul picăturilor devine mai fin. În același timp, oxigenul reacționează cu fierul, manganul și siliciul formând oxizi. Acești oxizi plutesc ca zgură sau rămân ca incluziuni în structură. Oxigenul în exces poate reacționa cu carbonul formând CO gazos și poate cauza pori.
Relevanța metalurgică și riscuri la sudare
Prea puțin oxigen (sub 1 %) duce la udare slabă, mulți stropi și arc instabil. Prea mult oxigen (peste 8 %) oxidează elementele de aliere precum manganul și siliciul. Cordul pierde tenacitate, devine fragil și tinde să formeze pori și fisuri la cald. Cordul de sudură prezintă culori puternice de revenire, iar valorile mecanice scad.
Practica atelierului și instrucțiuni de acțiune
Pentru oțelurile nealiate și slab aliate, proporțiile de oxigen de 2–5 % în amestecul argon-CO₂ sunt uzuale. La table mai groase sau la arcul pulverizat, proporția poate crește până la 8 %. Folosește materiale de adaos cu suficiente dezoxidante (Mn, Si). Verifică compoziția gazului cu un debitmetru și nu amesteca niciodată singur. Nu depăși 8 % O₂, altfel energia de impact scade puternic. Pentru oțelurile puternic aliate precum CrNi, proporția de O₂ este de maximum 2 % sau se folosește argon pur cu CO₂.