Testarea prin rezonanță acustică a pieselor turnate
Testarea prin rezonanță acustică generează unde sonore în piesa turnată și măsoară frecvențele acestora. Acestea sunt comparate cu un spectru de referință pentru a detecta defecte interne sau probleme de structură. Este o metodă rapidă de control al calității.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Testarea acustică prin rezonanță utilizează frecvențele proprii naturale ale unei piese turnate. Prin lovire mecanică se generează unde sonore care se propagă în material și se reflectă la interfețe. Aceste reflexii formează vârfuri de rezonanță, ale căror frecvențe sunt măsurate.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Defectele interne de turnare, cum ar fi porii sau neregularitățile, modifică frecvențele proprii ale materialului. Aceste abateri pot fi detectate prin testarea acustică prin rezonanță înainte ca piesa turnată să fie pusă în funcțiune. Un spectru de referință lipsă sau măsurat inexact poate duce la alarme false și, astfel, la interpretarea greșită a rezultatelor.
Practică în atelier și instrucțiuni de lucru
Testul ar trebui efectuat pe piesa turnată răcită, pentru a asigura că deformările termice nu influențează măsurarea frecvenței. Frecvențele de lovire ar trebui să fie în intervalul 20 Hz până la 1 kHz pentru a acoperi majoritatea frecvențelor proprii relevante. Spectrul de referință ar trebui realizat pe baza piesei turnate specifice și a materialelor sale. Dacă se detectează abateri, ar trebui efectuate și alte metode de testare, cum ar fi examinarea cu raze X sau testarea ultrasonică.