Formatori de Austenităă
Formatorii de Austenităă sunt elemente de aliere care stabilizează rețeaua austenitei. Ele deplasează transformarea la temperaturi mai scăzute, astfel încât la răcire se formează mai puțină martensită dură. Astfel, cusătura rămâne tenace și mai puțin sensibilă la fisuri.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Nichelul, manganul, carbonul și azotul se dizolvă în Austenităă și extind domeniul său de existență în diagrama fier-carbon. Ele scad temperatura critică de răcire la care austenita se transformă în ferită sau martensită. Astfel, rețeaua cfc (cubică cu fețe centrate) se păstrează și la temperatura camerei. Această fază este mai moale, mai tenace și nemagnetică.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Elementele austenitizante reduc duritatea și riscul de fisurare în zona influențată termic. Un conținut prea mare (mai ales la oțelurile austenitice Cr-Ni) poate duce însă la fisuri la cald. Motiv: structura pur austenitică solidifică cu granulație grosieră și are solubilitate scăzută pentru impurități precum sulful și fosforul. Aceste elemente formează filme cu punct de topire scăzut la limitele de granulație, care cedează sub tensiunile de contracție.
Practică de atelier și instrucțiuni de lucru
La sudarea oțelurilor austenitice, urmărește întotdeauna un conținut mic de ferită (3–10 %). Aceasta previne fisurile la cald. Verifică compoziția cu diagrama Schaeffler: echivalentul de nichel (Ni + 0,5 Mn + 30 C) se raportează la echivalentul de crom (Cr + Mo + 1,5 Si + 0,5 Nb). Pentru oțeluri nealiate: menține echivalentul de carbon CEV sub 0,45 %, altfel se poate forma martensită din cauza răcirii prea rapide. Preîncălzirea și răcirea lentă reduc riscul.