Limită de granulație austenitică
Limita de granulație austenitică este marginea dintre granulațiile mari de Austenităă dintr-un metal. Ea determină unde se formează fazele noi în timpul răcirii.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Limita de grăunte a austenitei este suprafața dintre grăunții mari de Austenităă într-un metal. În timpul răcirii, aici se formează faze noi, precum martensita sau ferita. Mărimea și aranjamentul acestor limite de grăunte influențează microstructura materialului.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
O limită fină de grăunte de Austenităă poate duce la o microstructură omogenă, ceea ce crește rezistența și tenacitatea. Totuși, o răcire neuniformă sau un conținut prea mare de carbon poate duce la formarea de fisuri la limitele de grăunte. Acest lucru poate duce la fisuri la cald și defecte de sudare.
Practică în atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a asigura o limită omogenă de grăunte de Austenităă, este important să efectuezi etapele de răcire controlat. Aceasta implică utilizarea apei de răcire sau a gazelor de răcire cu temperatura și presiunea corecte. Unele metale necesită o viteză de răcire specială (t8/5) pentru a asigura o răcire uniformă. La oțelurile cu conținut ridicat de carbon, este deosebit de important să efectuezi etapele de răcire lent și controlat pentru a evita fisurile la limitele de grăunte.