Încercarea la îndoire
Încercarea la îndoire este o testare mecanică distructivă. O probă sudată este îndoită în jurul unui dorn. Astfel se evidențiază imediat lipsa de fuziune, fisuri sau deformabilitate insuficientă a sudurii.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
La îndoire, proba este puternic întinsă pe partea exterioară. Pe partea interioară este comprimată. Cusătura și zona influențată termic trebuie să suporte această deformare fără fisuri. O structură ductilă se deformează plastic. O structură fragilă crapă imediat.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Încercarea la îndoire descoperă defecte de sudare. Acestea includ lipsa de fuziune, incluziuni de zgură, pori și fisuri. Aceste defecte acționează ca crestături. Ele concentrează tensiunea și duc la rupere prematură. De asemenea, o cusătură prea dură, martensitică, cedează fragil. Încercarea evidențiază și defecte în zona influențată termic.
Practică în atelier și instrucțiuni de acțiune
Proba este prelevată transversal pe cusătură. Suprafața este șlefuită neted. Unghiul de îndoire este de obicei 180°. Diametrul dornului depinde de normă. Conform EN ISO 5173, acesta este de 4 ori grosimea tablei. Temperatura de încercare este temperatura camerei. Viteza de îndoire trebuie să fie lentă. O fisură mai mare de 3 mm lungime este considerată defect. Proba trebuie să rămână fără fisuri, altfel sudarea este neacceptabilă.