Încercarea la îndoire
Încercarea la îndoire verifică deformabilitatea și absența fisurilor unei probe de material sau sudură prin îndoirea acesteia. Ea evidențiază rapid lipsa de fuziune și fragilizarea.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
La încercarea de îndoire, o probă este îndoită în jurul unui dorn fix, ceea ce simulează solicitarea mecanică a structurii materialului. Aceasta arată cât de bine se deformează materialul sub tensiune și dacă prezintă fisuri sau fragilizare.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
O încercare de îndoire eșuată indică deformabilitate slabă, duritate ridicată sau lipsa de fuziune. Acest lucru poate duce la fisuri în cusătură și poate afecta rezistența mecanică.
Practică de atelier și instrucțiuni
Pentru încercarea de îndoire, o probă este îndoită în jurul unui dorn definit, de exemplu 90° sau 180°. Tensiunea trebuie crescută continuu până când proba se rupe brusc. Tensiunea maximă este momentul de încovoiere și indică cât de deformabil este materialul.