Limită de curgere convențională
Limita de curgere convențională este valoarea maximă a tensiunii până la care un material se deformează plastic și nu se mai deformează. Pentru aluminiu și oțelurile de înaltă rezistență nu există o limită de curgere clară, de aceea limita convențională este folosită ca limită de siguranță.
Mecanism de acțiune fizico-chimic
Limita de curgere este punctul în care un material își pierde deformabilitatea elastică și începe să se plastifieze. Aceasta are loc prin rearanjarea structurii cristaline atomice și formarea unor noi legături între atomi.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Dacă un material este solicitat peste limita de curgere, apar fisuri sau ruperi. Acest lucru poate apărea mai ales la aluminiu și oțeluri înalt aliate, deoarece nu au o limită de curgere clară. Depășirea limitei de curgere poate duce la deformarea puternică a cusăturii sau chiar la separarea acesteia.
Practică în atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a respecta limita de curgere, la aluminiu și oțeluri înalt aliate tensiunea în timpul sudării trebuie controlată riguros. Tensiunea maximă trebuie să fie întotdeauna sub limita de curgere. La aluminiu, aceasta este de obicei în jur de 200 până la 300 MPa; la oțelurile înalt aliate poate fi mai mare, în funcție de materialul specific.