Distanța dintre brațele dendritice
Distanța dintre brațele dendritice este distanța dintre liniile de creștere (dendrite) într-un metal în timpul solidificării. O distanță mică duce la o structură fină, bine legată, în timp ce o distanță mare duce la o structură laxă, mai puțin legată.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
În timpul solidificării metalelor, dendritele cresc din nucleii de cristalizare. Distanța dintre aceste dendrite, numită distanța dintre brațele dendritice, este determinată de viteza de răcire. La răcire rapidă, țesutul cristalin crește rapid și formează structuri dense, cu o distanță mică între dendrite. La răcire lentă, țesutul crește mai lent și formează structuri largi, mai puțin conectate, cu o distanță mai mare.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
O distanță prea mare între brațele dendritice poate duce la o granulație fină, ceea ce afectează proprietățile mecanice precum rezistența și tenacitatea. Acest lucru crește riscul de fisuri și ruperi. O distanță prea mică poate duce la o structură puternic legată, sticloasă, ceea ce duce, de asemenea, la fisuri la cald și la o formabilitate redusă.
Practică în atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a controla optim distanța dintre brațele dendritice, este important să reglezi viteza de răcire a băii de sudură. Acest lucru se poate face prin alegerea procedeului de sudare potrivit (de exemplu, sudarea TIG pentru oțeluri subțiri) și prin ajustarea timpilor de întârziere după sudare. Scopul este de a obține o distanță între brațele dendritice de aproximativ 10 până la 50 micrometri, în funcție de metalul specific și de proprietățile mecanice dorite.