Pierdere de dezoxidare a siliciului
Siliciul reacționează în baia de sudură cu oxigenul și formează silicați. Aceasta previne formarea porilor, crește rezistența și rezistența la scară, dar prea mult siliciu poate duce la fragilizare.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Siliciul reacționează în baia lichidă cu oxigenul (O₂) și formează silicați (SiO₂). Acest proces împiedică oxigenul să pătrundă în cordon și să cauzeze porozitate. Totodată, siliciul crește rezistența și rezistența la scarificare a corpului din oțel îmbinat.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Un conținut prea mare de siliciu (peste cca. 0,40 %, în combinație cu carbonul) poate duce la fragilizarea cordonului. Acest lucru crește susceptibilitatea la fisuri la cald și reduce rezistența mecanică. În plus, un conținut neadecvat de siliciu poate duce la o structură umedă, sticloasă, ceea ce periclitează siguranța cordonului.
Practică în atelier și instrucțiuni de operare
Pentru a utiliza optim dezoxidarea cu siliciu, conținutul de siliciu din materialul de adaos ar trebui să fie între 0,15 % și 0,30 %. Acest lucru asigură un cordon fără pori, fără fragilizare sau structuri sticloase. La viteze mari de topire sau când se folosesc materiale de adaos cu conținut ridicat de siliciu, timpul de topire și răcirea trebuie controlate pentru a asigura o răcire uniformă.