Martensită cu dislocații
Martensita cu dislocații este o formă inferioară de martensită cu un număr mare de dislocații în oțelurile cu conținut scăzut de carbon. Oferă o combinație bună între rezistență și deformabilitate.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Martensita dislocată apare prin răcirea rapidă a oțelurilor cu conținut scăzut de carbon, în care structura atomică se transformă într-o formă dură, cu dislocații mari. Aceste dislocații sunt defecte liniare în rețeaua cristalină care împiedică mișcarea atomilor și contribuie astfel la creșterea rezistenței.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Martensita dislocată poate apărea în oțelurile cu conținut scăzut de carbon la răcirea rapidă, ceea ce duce la duritate crescută și deformabilitate redusă. Acest lucru poate duce la fisuri sau ruperi în piesa de lucru, în special dacă cusătura de sudură este supusă unei solicitări mecanice. În plus, duritatea ridicată poate îngreuna sudarea și poate reduce durata de viață a cusăturii.
Practică în atelier și instrucțiuni de acțiune
Pentru a evita martensita dislocată, la oțelurile cu conținut scăzut de carbon trebuie efectuată o răcire controlată. Acest lucru poate fi realizat prin utilizarea apei de răcire sau a unor medii speciale de răcire. Viteza de răcire trebuie setată astfel încât fereastra critică de temperatură (t8/5) să fie între 10 și 20 secunde. Acest lucru previne răcirea prea rapidă și formarea martensitei dislocate.