Încercarea dinamică de duritate
Încercarea dinamică de duritate măsoară duritatea unui material prin lovirea cu un corp de energie cunoscută. Distanța de revenire indică câtă energie a fost absorbită.
Mecanism de acțiune fizico-chimic
Încercarea dinamică de duritate se bazează pe principiul impactului unui corp greu (de ex. o bilă) pe suprafața de încercat. Energia cu care corpul lovește este transformată în lucru mecanic atunci când acesta sare înapoi. Traseul de revenire este o măsură a energiei absorbite și, prin urmare, a durității materialului.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Încercarea dinamică de duritate este deosebit de importantă pentru oțelurile de mare duritate, cum ar fi martensita sau oțelul călit. Dacă conținutul de martensită este prea mare, duritatea dinamică poate crește puternic, ceea ce poate duce la zone de sudură mai predispuse la fisurare. Un nivel dinamic de duritate prea ridicat poate afecta și tenacitatea și ductilitatea materialului.
Practică în atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a efectua o încercare dinamică de duritate precisă, corpul (de ex. o bilă) trebuie lăsat să cadă cu o viteză definită pe suprafața de încercat. Înălțimea de impact determină energia cinetică. Traseul de revenire este măsurat și convertit într-un grad de duritate. Un standard tipic pentru intervalul de înălțime de impact este între 50 mm și 100 mm. Pentru oțelurile cu conținut ridicat de martensită, duritatea dinamică nu trebuie să depășească 600 HV pentru a evita fisurile.