Rezistența la revenire a microstructurii
Rezistența la revenire a microstructurii este rezistența unui oțel la pierderea durității și creșterea grăunților sub solicitare termică. Este crescută prin adaosuri de wolfram și molibden.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Rezistența la revenire a structurii se referă la capacitatea unui oțel de a-și păstra proprietățile mecanice sub solicitări termice repetate. Aceasta se realizează prin utilizarea de formatori de carburi speciale, cum ar fi wolframul și molibdenul, care stabilizează structura și previn pierderea durității.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
În cazul unei rezistențe slabe la revenire, oțelul poate deveni susceptibil la pierderea durității și creșterea granulației sub solicitări termice repetate. Aceasta duce la reducerea proprietăților mecanice și crește susceptibilitatea la fisuri și uzură.
Practică în atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a asigura rezistența la revenire, în timpul sudării trebuie efectuate un control strict al temperaturii și o răcire atentă. Pentru aplicații solicitante, utilizați oțeluri cu conținut ridicat de wolfram sau molibden. La selectarea procesului de sudare, alegeți metode care permit o sarcină termică redusă și o răcire rapidă.