Temperatura de tranziție vitroasă a fazelor amorfe
Temperatura de tranziție vitroasă a fazelor amorfe este intervalul în care o topitură subrăcită trece de la starea elastică la starea fragilă, vitroasă, fără cristalizare.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Temperatura de tranziție sticloasă a fazelor amorfe descrie intervalele de temperatură în care o compoziție metalică lichidă este supra-răcită și se transformă din starea elastică în starea fragilă, asemănătoare sticlei. Acest lucru se întâmplă fără apariția structurii cristaline.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
La răcire prea rapidă, o sudură poate trece într-o stare amorfă, ceea ce duce la o deformabilitate fragilă și casantă. Aceasta crește susceptibilitatea la fisuri și modifică comportamentul mecanic al cusăturii. O răcire prea lentă poate duce însă la cristalizare, ceea ce poate cauza alte defecte metalurgice.
Practică în atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a controla temperatura de tranziție sticloasă a fazelor amorfe, este important să reglezi precis poziția și viteza de răcire. La oțelurile cu conținut ridicat de siliciu sau carbon, trebuie să controlezi cu atenție posibilitățile de răcire pentru a obține o stare optimă de cristalizare. Timpul t8/5 trebuie să fie între 5 și 25 secunde pentru a asigura o structură echilibrată.