Punct de sudură (tac) – sudură de prindere

Mecanism fizico-chimic de acțiune

O sudură de prindere introduce puțină căldură în componentă. Căldura se disipă imediat în materialul de bază rece. Astfel, cusătura se răcește foarte repede. Răcirea rapidă generează în oțel structuri dure precum martensita. În plus, cusătura scurtă se contractă la răcire. Aceasta creează tensiuni de tracțiune în componentă. Aceste tensiuni pot declanșa fisuri, mai ales la oțelurile cu conținut ridicat de carbon.

Relevanță metalurgică și riscuri la sudare

Sudurile de prindere sunt adesea primele suduri pe componenta rece. Ele se răcesc cel mai repede. De aceea, sunt deosebit de predispuse la fisurare. Zonele dure din sudura de prindere pot crăpa în timpul sudării principale ulterioare. De asemenea, hidrogenul din aer sau din materialul de adaos poate pătrunde în zona dură și poate provoca fisuri induse de hidrogen. Dacă sudura de prindere nu este complet topită, rămâne ca punct slab în componentă.

Practică de atelier și instrucțiuni de lucru

Folosește același material de adaos și aceiași parametri de sudare ca pentru cusătura principală. Încălzește componenta dacă specificația materialului o impune (de exemplu, la grosimi de tablă peste 30 mm sau la echivalent de carbon ridicat). Fă sudurile de prindere suficient de lungi: de cel puțin 3 până la 4 ori grosimea tablei, la table subțiri cel puțin 20 mm, la table groase până la 50 mm. Amplasează sudurile de prindere la intervale de 200 până la 300 mm. Evită sudurile de prindere la capetele îmbinării, deoarece creează concentratori de tensiune. Verifică fiecare sudură de prindere pentru fisuri înainte de sudarea principală. Șlefuiește complet sudurile de prindere fisurate. Nu suda niciodată peste o sudură de prindere fisurată. La componente critice, folosește în schimb dispozitive de fixare sau suporturi ceramice.