Densitatea obstacolelor
Numărul de dislocații și precipitate pe volum care împiedică deformarea plastică. Este corelat direct cu duritatea și rezistența.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Densitatea obstacolelor se referă la numărul de dislocații ale structurii cristaline (cum ar fi defecte de dislocare sau precipitate) pe unitatea de volum într-un metal. Aceste obstacole pot împiedica procesul de deformare plastică, deoarece îngreunează mișcarea atomilor în interiorul cristalului.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
O densitate mare de obstacole poate duce la o duritate și o rezistență crescute. Acest lucru poate face, totuși, materialul mai predispus la fisuri, mai ales la solicitări mari sau la variații de temperatură. La formarea cusăturii de sudură, o densitate prea mare de obstacole poate duce la martensită sticloasă și fisuri la cald.
Practică în atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a minimiza riscurile unei densități prea mari de obstacole, este important să controlezi cu atenție procesul de topire și răcire. O răcire prea rapidă poate favoriza formarea martensitei, în timp ce o răcire prea lentă mărește structura și reduce tenacitatea. La alegerea procedeului de sudare, trebuie să te asiguri că este potrivit pentru metalul specific, pentru a obține o densitate optimă de obstacole.