Oxidare la temperatură înaltă
Oxidarea la temperatură înaltă este o reacție chimică a metalelor cu oxigenul la temperaturi ridicate, fără electroliți lichizi. Formează un strat dens de calamină care influențează rezistența.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
La temperaturi ridicate, metalele reacționează cu oxigenul din aer și formează un strat de oxid. Acest proces este independent de electroliții lichizi și este descris de ecuația chimică 4Fe + 3O₂ → 2Fe₂O₃.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Oxidarea la temperaturi înalte poate duce la un strat dens de scuamă, care protejează materialul de oxidarea ulterioară. Totuși, poate cauza deformări și pierderi de rezistență dacă stratul devine prea gros sau nu aderă bine. Acest lucru poate apărea mai ales la temperaturi ridicate și perioade lungi de solicitare.
Practică în atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a evita oxidarea la temperaturi înalte, metalele trebuie protejate corespunzător înainte de utilizarea în medii cu temperaturi ridicate. Aceasta se poate face printr-un strat subțire de oxid de siliciu sau de titan. La sudare, este important să controlezi temperaturile astfel încât să nu fie prea ridicate, pentru a evita oxidarea excesivă. În plus, alege metale cu rezistență ridicată la oxidare.