Interfață de fază incoerentă
Interfețele de fază incoerente sunt suprafețe de separare între fazele metalice cu structuri cristaline foarte diferite și fără continuitate atomică. Acestea apar prin răcire rapidă sau procese de topire neuniforme.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Interfețele incoerente dintre faze apar atunci când fazele metalice cu structuri cristaline diferite trec rapid una în alta. Aranjarea atomică în cele două faze nu se potrivește, ceea ce duce la o lipsă de continuitate atomică. Aceasta seamănă cu o limită de granulație cu unghi mare (TIG), în care axele cristaline sunt puternic înclinate una față de cealaltă.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Interfețele incoerente dintre faze pot duce la o tenacitate crescută și la proprietăți mecanice îmbunătățite, deoarece împiedică propagarea fisurilor. Totuși, ele pot duce și la acumulări de tensiuni, în special atunci când materialul este supus unei solicitări mecanice. Aceste tensiuni pot duce la formarea de fisuri sau la deteriorare, mai ales la temperaturi ridicate sau la distribuții neuniforme ale sarcinii.
Practică în atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a crea interfețe incoerente dintre faze, este important să asiguri o răcire controlată și procese de topire uniforme. Acest lucru poate fi realizat prin alegerea procedeului corect de sudare (de ex. sudare TIG) și a parametrilor corecți ai procesului (temperatură, timp, compoziția gazului). La oțelurile cu conținut ridicat de carbon sau siliciu, trebuie să fii atent în special la o răcire rapidă, pentru a favoriza formarea interfețelor incoerente dintre faze.