Segregare intercristalină la limitele de grăunți
Segregarea intercristalină la limitele de grăunți este îmbogățirea cu atomi străini sau impurități la suprafețele dintre grăunți. Aceasta crește tendința de fisurare la cald și fragilitatea.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Segregarea intergranulară la limitele de granulație apare atunci când atomii străini sau impuritățile sunt concentrate în zonele de interfață dintre granule. Aceasta se întâmplă prin forțe termodinamice care determină acumularea acestor atomi în cele mai stabile locuri din rețeaua cristalină.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Această segregare la limitele de granulație poate crește tendința de fisurare la cald, deoarece face structura mai fragilă și distribuie duritatea neuniform. Aceasta duce la o susceptibilitate crescută la fisuri și deformări la temperaturi apropiate de punctul de topire.
Practică în atelier și instrucțiuni de acțiune
Pentru a minimiza segregarea intergranulară la limitele de granulație, trebuie:
• Baia de sudură să fie răcită cât mai repede posibil (t8/5 ≤ 10 s) pentru a evita formarea de martensită.
• Să se folosească un gaz de protecție bun pentru a ține atomii străini și impuritățile departe de baia de topire.
• Parametrii de sudare, cum ar fi tensiunea și temperatura, trebuie respectați cu strictețe pentru a controla uniform structura.