Coroziune intercristalină prin sărăcire în crom
Coroziunea intercristalină prin sărăcire în crom apare la limitele de grăunți datorită precipitării carburilor bogate în crom și sărăcirii în crom a matricei din apropiere. Aceasta duce la coroziune locală și formarea de fisuri.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Carburile bogate în crom, cum ar fi carbura de cobalt (Cr₃C₂), se formează în timpul procesului de sudare. Aceste carburi au o solubilitate ridicată în matrice și duc la o sărăcire în crom la limitele de granule. Reacția cromului rămasă lângă matrice formează apoi un strat protejat care duce la coroziune locală la limitele de granule neprotejate.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Această coroziune poate duce la fisuri locale și deformări ale cordonului de sudură. Este deosebit de periculoasă deoarece nu este vizibilă imediat și afectează proprietățile mecanice ale cordonului. Durata de viață a componentei este astfel redusă.
Practică de atelier și instrucțiuni de acțiune
Pentru a evita coroziunea intercristalină cauzată de sărăcirea în crom, este important să se asigure o alegere și execuție corectă a parametrilor de sudare. Aceasta include:
• Un timp optim de topire de la 15 la 20 secunde
• O perioadă de răcire de la 30 la 40 secunde după sudare
• Utilizarea oțelurilor stabilizate cu conținut scăzut de crom
• Un tratament preliminar corect al piesei de lucru pentru a minimiza formarea de carburi.