Segregare intercristalină
Segregarea intercristalină este îmbogățirea cu atomi străini la suprafețele de separație dintre cristalite în timpul solidificării. Aceasta crește susceptibilitatea la fisuri la cald și la coroziune.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
În timpul răcirii materialelor topite, atomii străini (cum ar fi oxigenul, azotul sau hidrogenul) pot fi concentrați la interfețele dintre cristalite. Această segregare poate apărea din cauza dezoxidării incomplete sau a reacțiilor chimice în timpul solidificării.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Segregarea intercristalină duce la o susceptibilitate crescută la fisurare la cald, deoarece atomii străini concentrați afectează duritatea și rezistența la tensiune a limitelor de granulație. De asemenea, poate crește susceptibilitatea la coroziune, favorizând reacțiile chimice la segregații. Aceasta poate duce la o deteriorare mai rapidă a metalului.
Practică în atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a evita segregarea intercristalină, este important să se efectueze o dezoxidare atentă și să se mențină timpul de topire cât mai scurt posibil. La oțelurile de calitate superioară, utilizarea gazelor de protecție (cum ar fi argonul) poate ajuta la menținerea atomilor străini departe de zona de sudare. Răcirea trebuie controlată pentru a asigura o solidificare uniformă și tensiuni minime.