Fază de segregare intercristalină
Faza de segregare intercristalină este o îmbogățire locală cu elemente însoțitoare la marginile de granulație în timpul solidificării, care crește tendința la fisuri la cald sau rupere fragilă.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
În timpul răcirii metalelor, apar îmbogățiri locale ale elementelor secundare la limitele de granulație. Aceste faze de segregare pot forma structuri diferite, cum ar fi martensita sau Widmanstätten.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Aceste faze fac cusătura de sudare deosebit de fragilă și predispusă la fisuri la cald. Ele pot apărea din cauza răcirii prea rapide sau a solidificării neuniforme, ceea ce afectează rezistența și tenacitatea cusăturii.
Practică în atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a evita fazele de segregare intercristalină, este important să se asigure o răcire controlată. Acest lucru se poate realiza prin utilizarea gazelor de protecție sau aplicarea apei de răcire. La oțelurile foarte fragile, intervalul critic de temperatură (t8/5) trebuie menținut între 10 și 20 secunde pentru a obține o solidificare uniformă.