Fisură intercristalină
O fisură care se propagă între cristalele unui metal, de-a lungul marginilor de granulație. Este favorizată de creșterea excesivă a fazelor cu punct de topire scăzut sau de fragilizare și apare la tensiuni termice ridicate.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
O fisură intercristalină este o rupere de separație care se desfășoară de-a lungul limitelor dintre diferiți cristali (limite de granulație) ale unui metal. Aceste limite de granulație pot fi favorizate de creșterea mare a fazelor cu punct de topire scăzut sau fragilizarea care se acumulează acolo.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Fisurile intercristaline apar în special la tensiuni termice ridicate și pot duce la fisuri la cald. Ele se măresc în special în apropierea fazelor de fragilizare sau a segregărilor la limitele de granulație, ceea ce afectează tenacitatea și rezistența materialului.
Practică de atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a evita fisurile intercristaline, este important să asigurăm o răcire controlată a cusăturii de sudură. Acest lucru se poate realiza prin utilizarea apei de răcire sau a gazelor de răcire speciale. Viteza de răcire trebuie setată astfel încât structura să nu se răcească prea repede (t8/5 < 5 s) și să nu apară faze martensitice sticloase. La tensiuni ridicate, poate ajuta și utilizarea oțelurilor stabilizate sau reducerea conținutului de carbon.