Solubilitatea interstițială a carbonului
Solubilitatea interstițială a carbonului este numărul maxim de atomi de carbon care pot fi plasați între atomii metalului. Ea influențează rezistența și duritatea oțelurilor.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Solubilitatea interstițială a carbonului se referă la capacitatea unui metal de a încorpora atomi de carbon între propriii atomi (locuri interstițiale). Acest proces poate fi realizat prin tratament termic sau prin compuși chimici.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Solubilitatea carbonului influențează duritatea și rezistența oțelurilor. Prea mult carbon poate duce la o duritate crescută, făcând structura sticloasă și reducând tenacitatea. Aceasta poate duce la fisuri la cald și alte probleme mecanice.
Practică în atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a controla solubilitatea carbonului, este important să respecți exact temperaturile și timpii de sudare. La oțelurile cu conținut ridicat de carbon, trebuie efectuată o răcire lentă (de ex. t8/5 > 25 s) pentru a evita formarea porilor și a menține structura mai moale.