Carbură

Carburile sunt compuși duri de metal și carbon. În oțelurile aliate, elemente precum cromul, molibdenul, vanadiul sau wolframul leagă carbonul în particule minuscule și dure. Acestea fac oțelul rezistent la uzură și îl mențin dur chiar și la temperaturi ridicate. La călire, pot fi precipitate carburi și mai fine, ceea ce se numește durificare secundară. La sudare, distribuția este esențială. Carburile fine sunt bune; grunjoșii groși sunt crestături interne și inițiatori de fisuri. La oțelul inoxidabil, atenție: dacă intră într-un anumit interval de temperatură, se formează carburi de crom la limitele de granulație. Cromul lipsește atunci pentru protecția împotriva coroziunii, dând coroziune intergranulară lângă sudură. Deci: la inox, ține căldura scăzută și lucrează rapid, sau folosește clase stabilizate sau cu conținut scăzut de carbon. La oțelul de scule, recoace înainte de sudare, altfel muchiile se strică repede. Și după sudare, lasă să se răcească lent și călește, nu-l lăsa pur și simplu.