Duritatea miezului
Duritatea miezului este duritatea din centrul unei piese tratate termic, în afara stratului de la suprafață. Influențează tenacitatea și rezistența la oboseală.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Duritatea miezului apare prin structurile metalice tratate termic, în special în oțeluri. La procedeul de călire, materialul este încălzit la o temperatură ridicată și apoi răcit rapid, ceea ce duce la formarea unei structuri de sticlă dură cum este martensita.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
O duritate neuniformă a miezului poate duce la fisuri și rupere în componentă. La un conținut prea mare de martensită (răcire prea rapidă), materialul devine dur și susceptibil la fisuri la cald. O răcire prea lentă poate duce la o structură a miezului prea moale, ceea ce reduce tenacitatea.
Practică de atelier și instrucțiuni de acțiune
Pentru a asigura o duritate uniformă a miezului, este crucial să se asigure poziția corectă de răcire. Aceasta implică utilizarea apei de răcire sau a gazelor de răcire cu temperatura corectă și procedeul de răcire potrivit. Timpul și temperatura mediului de călire, precum și viteza de răcire, trebuie respectate cu precizie pentru a atinge o duritate optimă a miezului.