Segregare intergranulară
Segregarea intergranulară este îmbogățirea cu elemente de aliere la limitele de granulație în timpul solidificării. Aceasta duce la neomogenități și afectează rezistența la coroziune.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
În timpul răcirii metalelor, anumite elemente sau impurități pot fi concentrate local la limitele dintre granulele cristaline (flancurile granulelor). Acest proces, numit segregație la flancurile granulelor, are loc prin procese de difuzie și poate fi influențat de diverși factori, cum ar fi gradienții de temperatură și tensiunile chimice.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Segregația la flancurile granulelor duce la neomogenități microstructurale care afectează rezistența la coroziune a materialului. Acoperirile neomogene pot duce la deteriorări mai rapide prin coroziune și la o durată de viață mai scurtă a componentelor. În plus, poate duce la apariția fisurilor sau deteriorări în cusătura de sudură, în special când materialul este supus unor solicitări chimice.
Practică în atelier și instrucțiuni de acțiune
Pentru a minimiza segregația la flancurile granulelor și a crește rezistența la coroziune, este important să se asigure o răcire controlată și o baie de topitură omogenă. Acest lucru poate fi realizat prin utilizarea gazelor de protecție, controlul temperaturii de topire și efectuarea de tratamente post-sudare, cum ar fi austenitizarea. În aplicații critice, este recomandabil să se utilizeze metode de sudare speciale sau materiale mai puțin predispuse la segregația la flancurile granulelor.