Segregare la granițele de granule
Îmbogățirea cu atomi străini sau elemente de aliere la granițele dintre cristalite crește rezistența legăturii și poate preveni fisurile.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Segregarea la limitele de granulație se referă la concentrarea atomilor străini sau a elementelor de aliere la granițele dintre cristaliți. Această îmbogățire poate apărea prin procese de difuzie în timpul sudării sau răcirii.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
O segregare crescută la limitele de granulație poate îmbunătăți rezistența și tenacitatea sudurii, prin creșterea rezistenței de legătură dintre cristaliți. Aceasta previne fisurile și îmbunătățește structura. Totuși, o segregare prea puternică la limitele de granulație poate duce la o duritate prea mare, ceea ce poate afecta formabilitatea și tenacitatea.
Practică în atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a obține o segregare optimă la limitele de granulație, procedeul de sudare ar trebui reglat astfel încât să existe suficient timp pentru difuzia atomilor străini la limitele de granulație. Acest lucru poate fi controlat printr-un timp și o temperatură de răcire adecvate. O valoare t8/5 între 10 și 20 secunde este adesea potrivită pentru a asigura o bună segregare la limitele de granulație.