Consolidarea prin granițe de granule

Mecanism fizico-chimic de acțiune

Consolidarea la limitele de granulație se bazează pe faptul că granulele mai mici din metale au mai multe limite de granulație. Aceste limite acționează ca obstacole de netrecut pentru mișcarea dislocațiilor atomilor din interiorul cristalului. Cu cât sunt mai multe limite de granulație, cu atât este mai greu pentru atomi să se deplaseze, ceea ce crește rezistența mecanică.

Relevanță metalurgică și riscuri la sudare

O dimensiune prea mare a granulelor poate duce la o rezistență mai mică și crește riscul de fisuri și deformări. La sudură, este important să se mențină dimensiunea granulelor în structură cât mai mică posibil pentru a asigura o tenacitate ridicată. O răcire prea rapidă poate duce însă la o dimensiune neuniformă a granulelor și poate mări granulația structurii.

Practică în atelier și instrucțiuni de lucru

Pentru a maximiza consolidarea la limitele de granulație, la sudură trebuie asigurată o răcire controlată. Acest lucru poate fi realizat prin utilizarea apei de răcire sau a unor medii speciale de răcire. Viteza de răcire trebuie reglată astfel încât structura să se răcească uniform și fin. O răcire prea rapidă (de exemplu, cu un timp de răcire t8/5 < 5 s) poate duce la o dimensiune neuniformă a granulelor și la o structură de martensită periculoasă, în timp ce o răcire prea lentă (t8/5 > 25 s) mărește granulația structurii și reduce tenacitatea.