Temperatura critică de coroziune în crăpături
Temperatura critică de coroziune în crăpături este temperatura minimă de la care, într-o crăpătură îngustă, în condiții de testare definite, începe coroziunea în crăpături. Este de obicei mai mică decât temperatura critică de coroziune prin puncte a aceluiași material.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Temperatura critică de coroziune în crăpături (KSC) este punctul de la care, în crăpături înguste, în condiții de testare definite, începe coroziunea. Acest proces este declanșat de reacția chimică între metal și mediul înconjurător.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
La temperaturi peste KSC, în crăpăturile înguste, cum ar fi crăpăturile de sudură, poate apărea coroziunea. Acest lucru duce la uzura componentelor și poate duce la oprirea timpurie sau fisuri.
Practică de atelier și instrucțiuni de acțiune
Pentru a evita KSC, la sudare și montaj trebuie să se acorde atenție cu grijă temperaturii ambientale. La temperaturi peste KSC, este necesară o profilaxie specială împotriva coroziunii, cum ar fi aplicarea de agenți de protecție împotriva coroziunii sau utilizarea de metale cu rezistență mai mare la coroziune.