Dezincifiere cupru-zinc
Dezincifierea cupru-zinc este o coroziune selectivă a alamei, în care zincul este dizolvat, rămânând un schelet rezidual poros, bogat în cupru. Aceasta duce la pierderea integrității mecanice.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Dezincificarea cuprului-zinc este o reacție chimică între alama (un raport de aliaj de cupru și zinc) și un mediu coroziv, cum ar fi aerul sau apa. Zincul este dizolvat preferențial din aliaj în procesul de coroziune, deoarece este mai susceptibil la reacție decât cuprul. Acest lucru duce la dizolvarea zincului sub formă de ioni de clorură (de exemplu acid sulfuric) și rămâne un schelet rezidual bogat în cupru.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Dezincificarea poate duce la o modificare puternică a structurii sudurii. Scheletul rezidual poros, bogat în cupru, este mai puțin stabil mecanic și își pierde tenacitatea și rezistența. Aceasta crește susceptibilitatea la fisuri și fisuri la cald. În plus, daunele prin dezincificare pot scurta considerabil durata de viață a componentelor.
Practica atelierului și instrucțiuni de acțiune
Pentru a evita dezincificarea cuprului-zinc, componentele din alama trebuie curățate temeinic înainte de sudare și uscate. La alegerea procedeului de sudare, asigură-te că acesta este potrivit pentru alama și nu provoacă coroziuni suplimentare. O răcire corectă după sudare poate ajuta, de asemenea, la prevenirea sau limitarea dezincificării.