Rezistența la forfecare a cusăturii de lipit
Rezistența la forfecare a cusăturii de lipit este rezistența maximă a unei îmbinări lipite la forțe tangențiale. Depinde de lățimea spațiului, de zona de legătură și de procentul de pori.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Rezistența la forfecare a cusăturii de lipit se referă la toleranța la tensiune a îmbinării lipite la forțe de forfecare. Această rezistență este determinată de structura microscopică a zonei de legătură și de aranjarea particulelor de metal și aliaj.
Relevanță metalurgică și riscuri la lipire
O rezistență scăzută la forfecare a cusăturii de lipit duce la defectare prematură sub sarcină mecanică. Aceasta poate duce la fisuri, rupturi sau deformări ale îmbinării lipite. Un procent mare de pori sau o zonă de legătură insuficientă reduc semnificativ rezistența la forfecare.
Practică de atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a crește rezistența la forfecare a cusăturii de lipit, este important să folosiți o suprafață de lipit curată și un metal fin. Timpul de lipire ar trebui să fie suficient de lung pentru a crea o zonă de legătură densă, dar nu prea lung pentru a favoriza formarea porilor. O lățime optimă a spațiului de 0,1 până la 0,3 mm este recomandată.