Inducție magnetică
Inducția magnetică indică intensitatea câmpului magnetic într-un anumit punct. Aceasta influențează formarea câmpurilor de dispersie și sensibilitatea controlului cu pulberi magnetice.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Inducția magnetică (B) descrie densitatea liniilor de câmp magnetic într-un material. Este proporțională cu produsul dintre câmpul magnetic (H) și permeabilitatea magnetică (μ). La materialele feromagnetice precum oțelul, inducția crește puternic atunci când materialul este magnetizat.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
O inducție magnetică prea mare poate duce la formarea crescută a câmpurilor de dispersie, ceea ce crește sensibilitatea controlului cu pulberi magnetice. Aceasta poate duce la erori în detectarea fisurilor, deoarece zona de control poate deveni hipersensibilă și cele mai mici variații pot fi interpretate ca fisuri.
Practică de atelier și instrucțiuni de lucru
La sudarea materialelor feromagnetice este important să se controleze inducția magnetică. Acest lucru se poate realiza prin alegerea corectă a procedeului de sudare și a tehnicii de răcire adecvate. La sudarea cu laser de mare putere sau sudarea de înaltă frecvență, trebuie acordată o atenție deosebită răcirii uniforme pentru a minimiza inducția magnetică și a reduce formarea câmpurilor de dispersie.