Rezistența la revenire a martensitei
Rezistența la revenire a martensitei este rezistența unui oțel călit la pierderea durității și creșterea granulației la revenire. Este crescută de elemente precum cromul și wolframul.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Rezistența la revenire a martensitei se referă la capacitatea unui oțel de a-și păstra duritatea și structura la solicitări mecanice repetate (revenire). Aceasta se realizează printr-o structură stabilă de martensit, formată prin răcire rapidă în timpul sudării.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Un grad scăzut de rezistență la revenire duce la pierderea rapidă a durității și la creșterea granulației, reducând semnificativ durata de viață a cusăturii. Aceasta poate duce la fisuri și defecte în exploatare.
Practică de atelier și instrucțiuni de acțiune
Pentru a crește rezistența la revenire a martensitei, folosiți aliaje de oțel cu conținut ridicat de carburi (de ex. oțeluri înalt aliate cu crom). Mențineți pașii de răcire la sudare cât mai scurți posibil (t8/5 < 5 s) și evitați răcirea prea lentă (> 25 s). Aceasta asigură o structură stabilă de martensit și îmbunătățește rezistența la revenire.