Temperatura finală martensitică
Temperatura finală martensitică este punctul la care structura martensitică este complet transformată în timpul răcirii. Sub această temperatură, austenita rămasă rămâne în material și provoacă o structură cristalină fin distorsionată.
Mecanismul fizico-chimic de acțiune
Temperatura finală martensitică marchează sfârșitul transformării martensitice la răcire. Aici, austenita se transformă în martensită, ceea ce duce la o structură cristalină fin distorsionată.
Relevanță metalurgică & riscuri la sudare
Sub temperatura finală martensitică, austenita reziduală rămâne în material. Aceasta poate duce la o structură cristalină fin distorsionată și duritate crescută, ceea ce afectează tenacitatea oțelului și poate provoca fisuri.
Practică de atelier & instrucțiuni de lucru
Pentru a obține o structură martensitică omogenă, răcirea trebuie efectuată în fereastra critică de temperatură. Aceasta înseamnă că sudura nu trebuie să se răcească prea repede (t8/5 < 5 s), deoarece acest lucru duce la martensită sticloasă și fisuri. De asemenea, asigurați-vă că răcirea nu este prea lentă (t8/5 > 25 s), deoarece aceasta poate duce la o structură cristalină fin distorsionată și pierderea tenacității.