Duritatea maximă în zona influențată termic (ZIT)

O valoare calculată sau experimentală pentru evaluarea tendinței de călire și a riscului de rupere fragilă în componenta sudată. Corelează direct cu echivalentul de carbon și cu viteza de răcire.

Duritatea maximă în zona afectată de căldură apare atunci când oțelul este puternic încălzit la sudare și apoi se răcește rapid. Cu cât conținutul de carbon este mai mare, cu atât zona devine mai dură – și cu atât structura devine mai fragilă. Riscul este atunci formarea de fisuri, mai ales dacă piesa este sub tensiune sau supusă la șocuri. Deci trebuie să încetinești răcirea, de exemplu prin preîncălzire sau un aport termic mai mare. Astfel eviți ca zona să devină prea dură și piesa să se rupă.

MetallurgieSchweißtechnik