Întărirea prin soluție solidă
Întărirea prin soluție solidă crește rezistența oțelurilor prin dizolvarea atomilor străini care creează câmpuri locale de tensiuni și împiedică mișcarea dislocațiilor. Aceasta previne fisurile și îmbunătățește tenacitatea.
Мecanism fizico-chimic de acțiune
Întărirea prin soluție solidă este un proces în care atomii străini sunt dizolvați în rețeaua metalică. Acești atomi pot fi fie substituționali (aceeași dimensiune atomică), fie interstițiali (dimensiuni atomice diferite). Ei creează câmpuri locale de tensiune în rețeaua cristalină și împiedică mișcarea dislocațiilor atomilor metalici, ceea ce duce la o rezistență crescută.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
În cazul unei întăriri insuficiente prin soluție solidă, oțelul poate fi predispus la fisuri și fisuri la cald. Acest lucru se întâmplă atunci când mișcarea dislocațiilor nu este suficient împiedicată și se formează porozitate sau concentratori de tensiune. O întărire prea puternică duce la un oțel prea dur, afectând tenacitatea și formabilitatea acestuia.
Practică de atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a asigura o întărire eficientă prin soluție solidă, este important să se mențină cusătura de sudură într-un interval critic de temperatură. Acest interval variază în funcție de tipul de oțel și poate fi determinat din fișa tehnică a materialului. De exemplu, pentru un oțel cu structură martensitică, răcirea trebuie efectuată astfel încât valoarea t8/5 să fie între 10 și 20 de secunde. Aceasta asigură o întărire suficientă fără o duritate prea mare.