Duritate de suprafață
Duritatea de suprafață este gradul de duritate cel mai ridicat de la marginea unei piese, dezvoltat prin tratamente termice sau termochimice și influențează comportamentul sub sarcină mecanică.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Duritatea suprafeței apare prin aranjarea atomilor în micro-granulația superioară. La temperaturi ridicate și în medii chimice speciale, acești atomi se pot organiza într-o rețea cristalină mai dură, ceea ce crește duritatea.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
O duritate mare a suprafeței poate proteja mai bine piesa sub sarcină mecanică. Totuși, poate duce și la fisuri dacă diferența față de duritatea miezului este prea mare. În plus, influențează prelucrabilitatea și sudarea materialului.
Practică în atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a obține o duritate optimă a suprafeței, controlează cu precizie temperatura și timpul de tratament. La oțelurile cu conținut ridicat de carbon (de ex. HSS), timpul de răcire după sudare trebuie minimizat pentru a evita fisurile. Folosește pentru măsurători un durimetru Rockwell sau o probă de duritate Brinell.