Procedeu de control al pasivării
Procedeele de control al pasivării verifică eficacitatea straturilor de pasivare prin indicatori chimici sau măsurători electrochimice. Acestea confirmă o suprafață rezistentă la coroziune.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Procedeele de control al pasivării măsoară rezistența la coroziune a unei suprafețe prin monitorizarea schimbului de electroni între metal și mediu. Indicatorii chimici arată prin schimbarea culorii sau modificarea pH-ului dacă pasivarea a avut succes. Măsurătorile electrochimice măsoară potențialul electrochimic al materialului pentru a cuantifica rezistența la coroziune.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
O pasivare eșuată poate duce la coroziune crescută și, implicit, la fisuri sau uzura componentelor. Controlul asigură că suprafața a fost pasivată corect după sudare, pentru a-i prelungi durata de viață.
Practică de atelier și instrucțiuni de acțiune
Folosiți indicatori chimici, cum ar fi plăci cu hârtie pH, sau instrumente de măsurare electrochimice pentru control. După sudare, lăsați componentele să stea cel puțin 24 de ore pentru pasivare înainte de a testa. În caz de eșec al pasivării, trebuie să re-pasivați materialul și să testați din nou.