Distrugerea stratului pasiv
Distrugerea stratului de oxid protector pe metale rezistente la coroziune prin influențe chimice sau mecanice duce la coroziune prin șanțuri și prin crăpături.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Stratul pasiv este un strat subțire, stabilizat pe suprafața metalelor rezistente la coroziune, cum ar fi oțelul sau nichelul. Se formează prin reacția metalului cu oxigen și vaporii de apă din aer. Când acest strat este distrus de influențe chimice (de ex., acid clorhidric) sau mecanice (de ex., stres mecanic), metalul de bază poate coroda din nou.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Distrugerea stratului pasiv poate duce la sensibilitate crescută la coroziune. Coroziunea prin șanțuri și prin crăpături poate provoca fisuri și uzură în componente, afectând siguranța și durata de viață a mașinilor și structurilor. Este deosebit de periculos dacă stratul pasiv nu este complet restabilit în timpul sudării.
Practică de atelier și instrucțiuni de acțiune
Pentru a proteja stratul pasiv și a evita zonele sensibile la coroziune, trebuie luate următoarele măsuri:
• Folosește parametri de sudare corecți (temperatură, timp, presiune) și materiale de sudare adecvate.
• Menține atelierul curat și uscat pentru a evita acizii corozivi chimici.
• După sudare, aplică o metodă de pasivare, cum ar fi scufundarea în lac cu oxigen sau aplicarea de acoperiri de pasivare.