Reacție peritectică de topire
Reacție peritectică de topire: La încălzire, o fază solidă se descompune în mai multe faze solide noi și o topitură lichidă. Aceasta duce la o creștere a granulației și poate reduce tenacitatea.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
În reacția peritectică de topire, o fază solidă se descompune la încălzire în mai multe faze solide noi și o topitură lichidă. Acest proces este un proces termic invers față de reacția eutectică de topire, în care o topitură lichidă se condensă într-o singură fază solidă la răcire.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Reacția peritectică de topire poate duce la mărirea granulației structurii, ceea ce reduce tenacitatea și modulul de elasticitate al materialului. Aceasta crește susceptibilitatea la fisuri și diminuează proprietățile mecanice ale cusăturii sudate. În plus, poate duce la tensiuni neuniforme, care pot provoca fisuri la cald sau ruperi de tracțiune în material.
Practică de atelier și instrucțiuni de acțiune
Pentru a evita reacția peritectică de topire sau pentru a minimiza efectele sale, este important să alegeți procedeul și materialul de sudare corecte. Aceasta implică respectarea curbei corecte de temperatură în timpul procesului de sudare. La oțelurile rigide cu conținut ridicat de carbon (de exemplu, HSS), este deosebit de important să controlați temperatura maximă de topire și durata de răcire. O răcire prea rapidă poate duce la apariția reacției peritectice de topire și la mărirea granulației structurii. Prin urmare, este recomandabil să efectuați o răcire lentă după sudare, pentru a stabiliza structura și a păstra proprietățile mecanice ale materialului.