Zona plastică
Zona îngustă imediat înaintea vârfului fisurii, în care limita de curgere a materialului este depășită. Mărimea sa influențează semnificativ starea de tensiune și tenacitatea.
Dacă o fisură din piesa de prelucrat este sub sarcină, tensiunea se acumulează în fața vârfului ei. Dacă materialul este suficient de tenace, se deformează plastic acolo, vârful fisurii se tocește și fisura are nevoie de mai multă energie pentru a se propaga. La oțelurile de înaltă rezistență, această zonă de deformare este mică, deoarece materialul cedează abia – fisura rămâne ascuțită și se extinde rapid în mod fragil.
La sudare, deseori înrăutățești lucrurile: zona afectată de căldură devine dură și fragilă, iar contracția creează tensiuni reziduale care „trag” suplimentar de fisură. În plus, hidrogenul fragilizează structura. Rezultatul este o zonă mică și dură care nu poate opri o fisură.
În practică, asta înseamnă: folosește un material cu tenacitate bună, preîncălzește piesa pentru a preveni formarea microstructurilor dure și nu lăsa cusătura să se răcească prea repede după sudare. Marginile ascuțite și crestăturile trebuie șlefuite curat înainte – fiecare crestătură este un punct de pornire pentru o fisură. Dacă verifici duritatea și cusătura este prea dură, ajută doar un singur lucru: tratament termic sau schimbarea parametrilor de sudare.