Precipitarea cementitei primare
Precipitarea cementitei primare este formarea directă a carburii de fier în topitură la conținuturi prea mari de carbon. Aceasta duce la cristale primare fragile în structură, cu tenacitate slabă și susceptibilitate mare la fisurare.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
La conținuturi supra-critice de carbon în topitură, fierul legat de oxigen reacționează cu carbonul liber și formează carbură de fier (Fe3C). Acest proces are loc direct în faza lichidă, fără o fază intermediară precum austenita. Precipitarea rapidă a carburii de fier duce la cristale primare fragile în structură.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Precipitarea cementitei primare poate duce la o creștere excesivă a granulelor și la formarea de faze fragile, predispuse la fisurare, cum ar fi martensita. Aceasta crește susceptibilitatea la fisuri și reduce tenacitatea sudurii. În plus, poate duce la o distribuție necorespunzătoare a proprietăților mecanice în structură, ceea ce este critic în special pentru componentele puternic solicitate.
Practică de atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru a evita sau minimiza precipitarea cementitei primare, trebuie luate următoarele măsuri:
• Reduceți conținutul de carbon al aliajului prin selectarea atentă a materialului de bază și a adausurilor.
• Folosiți o tehnică de răcire controlată (de exemplu, tratament termic post-sudare, PWHT) după sudare, pentru a preveni sau limita formarea carburii de fier.
• Asigurați-vă că topitura este bine protejată împotriva oxigenului și a altor gaze care ar putea contribui la dezoxidare.