Instrucțiune de testare
O instrucțiune de testare stabilește obligatoriu modul în care se testează o cusătură de sudură: metoda de testare, setările echipamentului, amploarea testării și limitele admise. Fără specificații clare, fiecare inspector testează diferit – ceea ce duce la rezultate neuniforme și defecte trecute cu vederea. Ea asigură afirmații de testare reproductibile și previne relucrări costisitoare sau defectarea componentelor.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Instrucțiunea de testare stabilește cu ce metodă fizică este examinată cusătura: unde ultrasonice sunt introduse, radiația X străbate piesa sau lichide penetrante pătrund în fisurile de suprafață. Ea determină parametrii exacți, cum ar fi frecvența, tensiunea, timpul de penetrare și interpretarea semnalelor. Doar cu condiții de testare constante, valorile măsurate pot fi corelate fiabil cu starea reală a defectelor.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
O instrucțiune de testare lipsă sau greșită duce la două riscuri: defecte critice, cum ar fi fisuri, lipsă de fuziune sau porozitate, nu sunt detectate, deoarece metoda greșită este aleasă sau zona de testare nu este acoperită complet. Sau metoda este setată prea sensibil – atunci apar indicații inofensive, care duc la reparații inutile. Ambele costă timp, bani și pot slăbi rezistența componentei.
Practică de atelier și instrucțiuni de manipulare
Înainte de fiecare test, instrucțiunea de testare valabilă trebuie să fie disponibilă la locul de muncă și înțeleasă de inspector. Ea conține cerințe concrete: metoda de testare conform standardului (de ex., examinare vizuală conform ISO 17637, ultrasunete conform ISO 17640), starea de calibrare a echipamentelor, amploarea testării în procente, grupul de evaluare conform ISO 5817 și pregătirea necesară a suprafeței. La abateri – de exemplu rugozitate incorectă a suprafeței sau iluminare insuficientă – testarea trebuie oprită și corectată.