Încercarea de duritate a cusăturii de probă
Încercarea de duritate a cusăturii de probă verifică duritatea unei suduri pentru a identifica întăririle și a asigura calitatea.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Duritatea unei probe de material este determinată prin măsurarea tensiunii necesare pentru a produce o anumită amprentă în probă. Pentru probele din cusături sudate, aceasta se poate face prin diverse metode, cum ar fi testul Brinell sau încercarea de duritate Rockwell.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Întăririle pot apărea în zonele cusăturilor sudate dacă materialul se răcește prea repede. Acest lucru duce la o duritate prea mare și crește riscul de fisuri și ruperi. O încercare de duritate a cusăturii de probă poate detecta aceste întăriri și poate asigura calitatea sudurii.
Practică în atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru o încercare corectă a durității cusăturii de probă, este important ca proba să fie reprezentativă pentru întreaga sudură. Măsurarea durității trebuie efectuată în apropierea zonei influențate termic. În testul Brinell, se măsoară adâncimea și lățimea amprentei pentru a determina duritatea. În încercarea Rockwell, se apasă un con greu pe probă și se măsoară adâncimea amprentei. Rezultatele trebuie să se încadreze într-un interval de duritate acceptabil, specificat pentru materialul și aplicația respectivă.