Metoda puls-eco cu timp de propagare
Metoda puls-eco cu timp de propagare este o tehnică de testare ultrasonică în care se măsoară timpul de propagare a semnalului reflectat pentru a determina adâncimea și grosimile pereților. Este utilizată pentru localizarea defectelor și controlul materialelor.
Mecanism fizico-chimic de acțiune
Metoda puls-eco cu timp de propagare utilizează unde ultrasonice care se reflectă de pe un obiect. Timpul necesar semnalului să se întoarcă la emițător (timpul de propagare) este măsurat. Acest timp este proporțional cu distanța până la obiect.
Relevanță metalurgică și riscuri la sudare
Această tehnică este deosebit de importantă pentru testarea calității sudurilor și integrității materialelor. Defectele precum fisuri, pori sau deformări pot fi localizate cu precizie. O măsurare inexactă poate duce la diagnostice greșite și poate trece cu vederea defecte periculoase.
Practică de atelier și instrucțiuni de lucru
Pentru aplicarea corectă a metodei puls-eco cu timp de propagare, generatorul ultrasonic trebuie să aibă o frecvență mare (de exemplu, 5 MHz) pentru a detecta detalii fine. Timpul de propagare este măsurat în microsecunde și înmulțit cu viteza sunetului în material pentru a calcula adâncimea. Pentru metale precum oțelul, este tipică o frecvență de 2-5 MHz.